Respirația la altitudini extreme prezintă o provocare majoră: pur și simplu, există mai puțin oxigen în fiecare inhalare. Totuși, timp de peste 10.000 de ani, femeile tibetane care trăiesc pe Platoul Tibetan au reușit nu doar să supraviețuiască, ci și să prospere în acest mediu. Iată cum oamenii evoluează chiar sub ochii noștri.
Un studiu condus de Cynthia Beall, profesoară de antropologie la Universitatea Case Western Reserve (SUA), răspunde la unele dintre întrebările legate de acest fenomen.
Cercetarea dezvăluie că oamenii evoluează chiar sub ochii noștri: trăsăturile fiziologice ale femeilor tibetane le îmbunătățesc capacitatea de reproducere într-un mediu cu deficit de oxigen.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Descoperirile, spune Beall, subliniază nu doar reziliența remarcabilă a femeilor tibetane, ci oferă și perspective valoroase despre modul în care oamenii se pot adapta la medii extreme. Acest tip de cercetare furnizează, de asemenea, indicii despre dezvoltarea umană, despre cum am putea răspunde provocărilor de mediu viitoare și despre patobiologia persoanelor cu afecțiuni asociate hipoxiei la orice altitudine.
„Înțelegerea modului în care populațiile precum aceasta se adaptează ne oferă o mai bună înțelegere a proceselor de evoluție umană”, a explicat Beall.
Beall și echipa sa au studiat 417 femei tibetane cu vârste cuprinse între 46 și 86 de ani, care locuiesc la altitudini cuprinse între 3.658 și 4.267 de metri deasupra nivelului mării, într-o locație din Upper Mustang, Nepal, la marginea sudică a Platoului Tibetan.
Cercetătorii au colectat date despre istoricul reproductiv al femeilor, măsurători fiziologice, mostre de ADN și factori sociali. Ei au dorit să înțeleagă modul în care trăsăturile de livrare a oxigenului în condițiile hipoxiei de la mare altitudine (niveluri scăzute de oxigen în aer și sânge) influențează numărul de nașteri vii, un indicator esențial al fitnessului evolutiv. Oamenii de știință au descoperit că femeile cu cei mai mulți copii aveau un set unic de trăsături sanguine și cardiace care ajutau corpul să livreze oxigen, scrie Phys.org.
Femeile care au raportat cele mai multe nașteri aveau niveluri de hemoglobină (molecula care transportă oxigenul) aproape de media eșantionului, dar saturația de oxigen era mai ridicată, permițând o livrare mai eficientă a oxigenului la celule fără a crește vâscozitatea sângelui, care ar pune presiune pe inimă.
„Acesta este un caz de selecție naturală continuă. Femeile tibetane au evoluat într-un mod care echilibrează necesitățile de oxigen ale corpului fără a suprasolicita inima”, a spus Beall.
Echipa interdisciplinară de cercetare a lui Beall, care a inclus colaboratori de lungă durată, cum ar fi Brian Hoit și Kingman Strohl, de la Case Western Reserve School of Medicine, a efectuat lucrările de teren în 2019. Echipa a colaborat strâns cu comunitățile locale din Himalaya Nepaleză, angajând femei locale ca asistente de cercetare și colaborând cu liderii comunității.
Una dintre trăsăturile genetice studiate provine probabil de la denisovani, care au trăit în Siberia acum aproximativ 50.000 de ani; urmașii lor au migrat ulterior pe Platoul Tibetan.
Această trăsătură este o variantă a genei EPAS1, care este unică pentru populațiile indigene de pe Platoul Tibetan și reglează concentrația de hemoglobină. Alte trăsături, cum ar fi creșterea fluxului sanguin către plămâni și ventriculele cardiace mai largi, au îmbunătățit și mai mult livrarea de oxigen.
Aceste trăsături au contribuit la un succes reproductiv mai mare, oferind o perspectivă asupra modului în care oamenii se adaptează la niveluri scăzute de oxigen pe parcursul vieții și asupra procesului de adaptare evolutivă umană.
Uleiul de măsline extravirgin poate întârzia declinul cognitiv în sindromul Down
Carnea cultivată în laborator, tot mai aproape de consumatori